.POVESTILE SPIRIDUSILOR · Legende

DE CE ARE CORBUL PENELE NEGRE (dupa Florence Holbrook)

corb, john james audubon, 1827-1830          Demult, foarte demult, corbul avea penele albe ca zapada. Era frumos, dar nu era iubit de celelalte pasari pentru ca ii placea sa fure. Cand vedeau ca se apropie corbul, pasarile isi ascundeau in graba lucrurile la care aveau, insa corbul le gasea de fiecare data si le ducea in cuibul lui din varful unui brad inalt.
          Intr-o dimineata, corbul a auzit o pasare cantand bucuroasa in padure. Penele galbene ale pasarii straluceau precum razele soarelui prin desisul frunzelor.
          – O sa prind eu pasarea aia! isi zise corbul, si asa facu.
          – Ajutor, ajutor, striga pasarea si incepu sa planga.
          Celelalte pasari erau plecate departe, asa ca nimeni nu o auzea.
          – Corbul ma va ucide, striga ea din nou. Ajutor!
          Numai un vierme micut, ascuns in casuta lui ingusta, din creanga copacului, ii auzi strigatul de ajutor.
          – Eu nu sunt puternic si nu pot zbura, isi zise viermele, dar pasarea galbena a fost buna cu mine si nu m-a mancat, asa ca voi face si eu tot ce pot sa o ajut!
          Cand a apus soarele, corbul a adormit. Atunci viermele a iesit din ascunzatoarea lui, s-a tarat usor in sus pe scoarta copacului si i-a legat picioarele cu fire de iarba.
          – Zbora acum, sopti viermele catre pasarea galbena. Sa vii sa ma vizitezi din cand in cand. Eu raman sa il invat pe corb sa nu mai fie rau cu celelalte pasari.
          Micuta pasare galbena isi lua zborul fericita. Viermele aduna ramurele si muschi, bucati de scoarta si iarba, le aseza pe toate in jurul bradului in care isi avea cuibul corbul si le dadu foc. Flacarile cuprinsera in curand trunchiul copacului si ajunsesera pana sus, la corb.
          – Foc! Foc! striga corbul speriat. Veniti sa ma ajutati! Cuibul meu arde!
          Dar pe pasari nu le interesa.
          – Este un hot, vorbeau ele, lasati-l sa arda! Ar fi o pedeapsa bine-meritata!
          Incet-incet, focul cuprinse si legaturile de iarba care ii prindeau picioarele si corbul reusi sa isi ia zborul. Intr-adevar, scapa de foc, insa de acum inainte nu mai avea de ce sa umble tantos si mandru. Penele sale, odinioara albe si stralucitoare, erau acum imbacsite de fum si negre ca noaptea, la fel ca sufletul sau necurat.

SFÂRŞIT

_________________________________________________________
Traducere si adaptare: Lavinia Rorich
ilustrația: Corb, de John James Audubon, circa 1827-1830, @corbis.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s