Lumina Lunii se risipeşte de pe flori şi copaci,
Iar stelele pier una câte una;
Povestea a fost spusă, cântul – cântat,
Iar petrecerea Zânelor s-a terminat.
Vântul nopţii leagănă florile adormite,
Şi le cântă în şoaptă, dulce.
Păsările se vor trezi curând
Şi cântecul Elfilor se va duce.
Peste Pământul adormit, noi trecem în tăcere,
Nevăzuţi de ochii muritorilor.
Plăcute vise le trimitem pe când plutim uşor
Prin lumina Lunii, prin cerul sclipitor;
Şi numai stelele, doar ele, pot să vadă,
Şi numai florile pot ştii,
Petrecerile noatre şi poveştile spuse:
E vremea să plece elfii.
Continue reading
